Cinque Torri – O lecție de frumusețe printre turnuri și nori
BY ALEX
5 MIN READ
LAST UPDATE
JUL 12, 2025
Cinque Torri – O lecție de frumusețe printre turnuri și nori
Îi vezi în fotografii, tânjești, visezi, și totuși, atunci când ajungi cu adevărat acolo, te întrebi dacă ceea ce se întâmplă în fața ta e o iluzie sau o realitate imposibil de frumoasă. Cinque Torri este genul de loc care îți arată că da, e posibilă atâta frumusețe strânsă într-un singur colț de lume, iar tu ești binecuvântat să faci parte, măcar pentru câteva ore, din această magie.
A fost cea de-a doua excursie din Dolomiți, imediat după Creasta Seceda. Așteptam momentul acesta de mult, cu nerăbdarea de a păși pe potecile ce șerpuiesc printre stânci, hăuri și piscuri, de a simți cum piatra dantelată te cuprinde din toate părțile.
📍 Date generale despre traseu
Trailhead: Col Gallina
Distanță: 9.6 km (circuit)
Durată: 3h 45 min
Diferență de nivel: 600 m
Dificultate: Medie
Altitudine minimă: 1974 m
Altitudine maximă: 2575 m
Trasee: 419, 441, 439, 440, 424
Perioada optimă: Iunie – Octombrie
Rută: Col Gallina – Lago di Limedes – Forcella Averau – Rifugio Averau – Rifugio Scoiattoli – Cinque Torri – Pian dei Menìs – Col Gallina
Cinque Torri
🗺️ Descrierea traseului
Col Gallina
Este punctul de plecare, aflat pe Passo Falzarego, pe drumul SR 48. Aici poți lăsa mașina în parcarea de vis-a-vis de Ristorante Grill da Strobel. Noi am așteptat aproape jumătate de oră ca ploaia să se oprească prognoza ne promitea o fereastră bună pe la ora 10. Odată deschis cerul, am pornit pe traseu.
Lagazuoi
Lagazuoi
Col Gallina spre Lago di Limedes (25 minutes)
Traseul începe din sudul parcării, urmând poteca 419 spre Rifugio Averau, Rifugio Nuvolau și Lago di Limedes. O cărare îngustă urcă printre larice și pini de piatră, cu marcaje roșu-alb clare. După ce treci de o peșteră și o ruină, poteca se deschide într-o pajiște largă, de unde masivele Lagazuoi, Col dei Bos și Tofana di Rozes domină tot orizontul.
Lago di Limedes
Lago di Limedes to Forcella Averau (50 minutes)
De la Lago di Limedes la Forcella Averau urci constant pe traseul 419, pe partea stângă a lacului, spre Monte Averau, un vârf masiv de 2649 m. Poteca devine tot mai stâncoasă, cu porțiuni mai abrupte, hornuri și zone accidentate. Pe măsură ce urcam, ploaia a revenit am scos gecile 3 în 1 și pelerinele pentru rucsac. Din loc în loc, zăpada apărea pe traseu, dar mai sus ne-a așteptat o provocare serioasă: o pantă acoperită de zăpadă, abruptă, unde, din fericire, cineva lăsase urme și trepte.
Chiar și Snow a dovedit o agilitate incredibilă când a trebuit să urce cam de 1 jumatate inaltime unde a fost un pic mai dificil pentru Snow (cat am incercat sa il urcam noi pe Snow pe acel bolovan eu am reusit cumva sa ma tot invart pe aceea zapada moment in care am cazut cu picioarele in jos prin zapada si norocul a fost ca m-am oprit pe niste pietre care erau undeva la jumatate de metru in jos ascunse in zapada, atunci ne-am dat seama cat de mare a fost zapada in aceea zona.) pana la urma l-am ghidat pe el pe unde sa urce si totul a fost ok.
Forcella Averau – Rifugio Averau (15 minute)
De la Forcella Averau am continuat 15 minute pe traseul 441 spre Rifugio Averau, Poteca ocolește peretele sudic al lui Monte Averau fără mari dificultăți.
În scurt timp, vei zări creasta lungă, înclinată, a masivului Nuvolau.
O cabană primitoare (închisă când am ajuns noi). Am profitat de terasa ei ca să ne uscăm un pic și să așteptăm ca ploaia să se mai domolească. Priveliștea se deschidea către Monte Pelmo, Monte Cernera și Monte Civetta totul sub un cer ce părea că se schimbă la fiecare minut.
Rifugio Averau se află pe Forcella Nuvolau (2415 m), șaua dintre Averau și Nuvolau, de la refugiu se poate urcă până pe creasta Nuvolau și se unește cu traseul 439 pentru ascensiune. Vârful este încoronat de istoricul Rifugio Nuvolau (2575 m), care datează de la sfârșitul anilor 1800 de pe Nuvolau, drumeții se pot bucura de panorame de 360° sau sa mearga spre Rifugio Scoiattoli (ceea ce am facut si noi).
Rifugio Averau – Rifugio Scoiattoli (25 minute)
Am ales apoi poteca spre Rifugio Scoiattoli, încă 25 de minute printre creste și resturi de zăpadă, pe lângă pârtia de schi care încă își păstra mantaua albă.
Cu puțin timp înainte de a ajunge la Rifugio Scoiattoli, există o bifurcație de trasee. Circuitul nostru continuă la stânga (vest) pe traseul 440 spre Pian dei Menìs ( vom vorbi despre asta mai tarziu).
Aproape de refugiu, la un moment dat, norii groși si ploaia care ne țineau în ceață s-au rupt ca prin magie, iar în fața noastră a apărut Cinque Torri, luminat brusc de o rază caldă de soare, un moment pe care îl aștepți o viață. Acum 10 minute ne plângeam de frig acum ne aruncam gecile, pentru că soarele ne încălzea cu generozitate. Imi este greu sa explic cum s-a simtit aceasta magie prin care am primit energia sa continuam pentru ca nu mai aveam mult sa luam decizia deloc inteleapta de ne intoarce la masina prin Pian dei Menìs.
Rifugio Scoiattoli – Cinque Torri (5 minute)
Pentru a ajunge la Cinque Torri, urmează poteca dintre stația superioară a telescaunului 5 Torri și Rifugio Scoiattoli.
Grande Torre este cel mai mare turn, de aceea se numește Turnul Mare, având o altitudine maximă de 2361 metri față de nivelul mării. Acesta are la rândul lui trei vârfuri care reprezintă o provocare pentru alpiniștii ce vin să le cucerească.
Celelalte turnuri au următoarele denumiri:
Torre Seconda (Torre Romana)
Terza Torre (Torre Latino)
Quarta Torre (două vârfuri gemene)
Quinta Torre (Torre Inglese)
Toate cele cinci turnuri creează una dintre cele mai cunoscute imagini ale Dolomiților, un loc care îți cere să-l vezi cu ochii tăi ca să-l crezi. Totul este de o frumusețe rară!
Pe lângă peisaj, am explorat și traseul M5.Muzeul în aer liber construit în memoria soldaților italieni care au luptat în Primul Război Mondial împotriva trupelor austro-ungare, în perioada 1915-1917, reconstruindu-se tranșeele, cazematele, adăposturile de artilerie, garnizoanele, punctele de observație și locurile de tragere, adăposturile din lemn și alte construcții militare.
Vizitarea acestui muzeu în aer liber este gratuită, fiind amplasate panouri informative cu pasaje din arhiva istoriei, în trei limbi: italiană, germană și engleză.
Dacă ajungeți în Dolomiți, Cinque Torri este un obiectiv emblematic pe care nu ar trebui să îl ratați, iar noi, chiar dacă l-am văzut o dată, sperăm să ne reîntoarcem cândva acolo.
Rifugio Scoiattoli – Pian dei Menìs – Col Gallina (1 oră 15 minute)
De la Rifugio Scoiattoli coborâm din nou pe drumul pietruit. Traseul 440 se desprinde spre dreapta și continuă coborarea până la intersecția cu traseul Monte de Potor (2264 m). Aici ținem dreapta și coborâm mai departe pe un versant cu bolovani dolomitici, din ce în ce mai abrupt sub linia pădurii, unde poteca e întărită cu armături de lemn. La baza pajiștii Pian dei Menìs poteca se domolește, trece un mic pod și urmează traseul 424 peste pajiștile mlăștinoase, reintrând în pădure cu o urcare ușoară spre Col Gallina.
🌄 Puncte de interes
Impunătorul ansamblu Lagazuoi, Col dei Bos și Tofana di Rozes
Lago di Limedes – oglinda cerului printre larice
Forcella Averau – panorama spre Monte Averau și Croda Negra
Rifugio Averau & Rifugio Scoiattoli – popasuri cu terase panoramice
Cinque Torri – ansamblul iconic al celor cinci turnuri
Muzeul M5 – istorie în aer liber între stânci
🎒 Echipament recomandat
Bocanci impermeabili cu talpă bună
Jachetă 3 în 1 + pelerină de ploaie
Bețe de trekking (utile pe zăpadă)
Apă, gustări energizante
Cameră foto + dronă (unde e permis)
🗝️ Tips & Tricks
Verifică mereu prognoza – vremea se schimbă rapid!
Echipament adecvat pentru zăpadă, chiar și la început de vară.
Alege o zi senină dacă vrei imagini cu Cinque Torri în toată splendoarea.
Vizitează muzeul – merită 30 de minute în plus!
✅ Concluzie
Cinque Torri nu e doar un loc pentru fotografie, ci o lecție de frumusețe, istorie și rezistență. Dacă ajungi în Dolomiți, pune-l pe listă și nu rata vlogul meu pe YouTube despre acest traseu și galeria foto completă pe site.
Cu lumină,
Alex Gabor
jurnalulf56.com
🌲 Lasă-ți pașii și privirea să urce. Acolo sus, începe adevărata tăcere.