Ziua în care am urcat la Tre Cime di Lavaredo a fost, fără îndoială, una dintre cele mai așteptate din întreaga aventură în Dolomiți. Când le vezi în fotografii, par ireal de perfecte. Când le ai în față, tot ce mai rămâne este să taci și să privești.

        Am pornit spre Refugiul Auronzo devreme dimineața, cu entuziasmul ridicat la cote maxime. De această dată, am fost însoțit de Snow, partenerul meu de încădere în toate expedițiile. Am fost surprins să găsesc încă multă zăpadă în zonă, chiar lângă turnuri. La un moment dat, am stat lângă o porțiune înalță cât un zid, iar la cei 1,73 m ai mei, zăpada era cu mult peste mine. A fost un moment care ne-a făcut să realizăm cât de grea fusese iarna trecută aici.